| |
Acetilena este o
hidrocarbură din grupa alchinelor si este considerată cea mai simplă
dintre acestea, molecula ei constānd din doi atomi de carbon şi doi
atomi de hidrogen.
Acetilena a fost descoperită īn 1836 de către Edmund Davy, īn mod
accidental īn timp ce īncerca să izoleze Potasiul. Īncălzind carbonatul
de potasiu cu carbon la temperaturi foarte mari, a produs un reziduu al
carbidului de potasiu care a reacţionat cu apa, degajānd noul gaz.
Aplicaţii
Cānd arde īmpreună cu oxigenul, acetilena produce cea mai caldă flacără
dintre toate gazele carburante (3200°C). Nivelul īnalt de reactivitate
al acetilenei o fac un gaz foarte folositor pentru:
-
Sudură – Sudarea
oxiacetilenică este o alternativă eficientă pentru sudarea electrică
din punc de vedere al costurilor, şi īn special pentru locaţii care
nu dispun de o sursă de electricitate. Acetilena este singurul gaz
carburant care arde cu o flacără a cărei temperatură este suficient
de mare pentru a suda oţel;
-
Tăiere – tăierea
oxiacetilenică oferă o calitate mai mare, o viteză mai mare, un timp
de iniţiere mai scurt şi consum mai redus de oxigen decāt īn cazul
altor carbutanţi;
-
Tratamente termice
– oxiacetilena este folosită pentru călirea cu flacără a oţelului pe
loc sau īn cazul unor componente prea mari pentru a fi introduse īn
cuptoare;
-
Acoperiri –
procedeul de pulverizare cu flacără se utilizează pentru depunerea
unor straturi superficiale din materiale metalice sau nemetalice sub
formă de sārmă sau pulbere;
-
Īndreptare –
temperatura ridicată a flăcării oxiacetilenice, combinată cu viteza
ei mare de propagare asigură poziţionarea rapida si precisă a
punctelor de īndreptare;
-
Şanfrenare -
şanfrenarea cu flacără se bazează pe principiul tăierii cu flacără
şi se utilizează, īn special, pentru īndreptarea defectelor din
īmbinările sudate sau pentru pregătirea rosturilor de sudare.
|
|



 |
|