Acetilena este o hidrocarbură din grupa alchinelor si este considerată cea mai simplă dintre acestea, molecula ei constând din doi atomi de carbon şi doi atomi de hidrogen.
Acetilena a fost descoperită în 1836 de către Edmund Davy, în mod accidental în timp ce încerca să izoleze Potasiul. Încălzind carbonatul de potasiu cu carbon la temperaturi foarte mari, a produs un reziduu al carbidului de potasiu care a reacţionat cu apa, degajând noul gaz.

Aplicaţii
Când arde împreună cu oxigenul, acetilena produce cea mai caldă flacără dintre toate gazele carburante (3200°C). Nivelul înalt de reactivitate al acetilenei o fac un gaz foarte folositor pentru:

• Sudură – Sudarea oxiacetilenică este o alternativă eficientă pentru sudarea electrică din punc de vedere al costurilor, şi în special pentru locaţii care nu dispun de o sursă de electricitate. Acetilena este singurul gaz carburant care arde cu o flacără a cărei temperatură este suficient de mare pentru a suda oţel;

• Tăiere – tăierea oxiacetilenică oferă o calitate mai mare, o viteză mai mare, un timp de iniţiere mai scurt şi consum mai redus de oxigen decât în cazul altor carbutanţi;

• Tratamente termice – oxiacetilena este folosită pentru călirea cu flacără a oţelului pe loc sau în cazul unor componente prea mari pentru a fi introduse în cuptoare;

• Acoperiri – procedeul de pulverizare cu flacără se utilizează pentru depunerea unor straturi superficiale din materiale metalice sau nemetalice sub formă de sârmă sau pulbere;

• Îndreptare – temperatura ridicată a flăcării oxiacetilenice, combinată cu viteza ei mare de propagare asigură poziţionarea rapida si precisă a punctelor de îndreptare;

• Şanfrenare - şanfrenarea cu flacără se bazează pe principiul tăierii cu flacără şi se utilizează, în special, pentru îndreptarea defectelor din îmbinările sudate sau pentru pregătirea rosturilor de sudare.